Folclorul 

 Alungarea radacinilor inseamna renuntarea la viata

    

        Alor mei le placeau petrecerile. Mai ales lui tata. Si muzica, data tare din masina de serviciu parcata in curte. Ii placea sambata sa tina motorul pornit si sa asculte muzica tare la boxele din masina. Benzina era de la serviciu, masina tot de acolo, boxele puternice. Ingrijea masina in fiecare weekend: era spalata cu grija, aspirata si mangaiata cu cele mai fine tesaturi.
Iar muzica nu se oprea de dimineata pana noaptea tarziu.
Asculta muzica de petrecere, uneori populara, niciodata manele, clasica, pop sau rock.
Bea o bere, spala masina, asculta muzica, mai bea o bere, si inca o bere, si inca o bere.
Iar berea insemna cearta, insemna batai, insemna frica si tremurat.

        Tin minte cat de tare tremuram cand se lua la cearta cu maica-mea, cum simteam frica in toate oasele si ma paraliza. Ma ascundeam, citeam, asteptam sa treaca inca o sambata.

        Dupa atatea sambete, am inceput sa urasc muzica de petrecere. Nu am vrut sa dansez pe muzica populara, sarbele imi faceau rau fizic, horele ma ingretosau si doinele imi dadeau dureri de cap. Am evitat nuntile pentru ca nu voiam sa ascult muzica populara, am indepartat prieteni pentru ca apreciau un tambal sau un nai sau o vioara.

         Au trecut multi ani, huzuream in globul meu de muzica "buna" si ma uitam de sus la oricine incerca sa se bucure de muzica populara.

       Si candva in liceu, am ascultat Ciuleandra si mi-a placut. Multi ani mai tarziu un coleg a inceput sa asculte "Subcarpati" si mi s-a parut interesant mixul.

        Dar a mai fost nevoie de inca multi ani ca sa redescopar muzica populara. Intr-un context neasteptat, am cumparat un curs de meditatie, sperand ca ma voi mai calma, voi fi mai linistita. Dar a avut un efect nebanuit: m-a intors la centru, la ce imi place, la ce imi doresc. 

        Si fara sa imi dau seama, mi-a dat jos hainele fricii. Un simplu curs de meditatie m-a dezbracat ca pe o ceapa si am ajuns sa redescopar ce imi place.

        Si imi place muzica populara! Cine ar fi crezut? 

        Scriu aceste randuri si ascult Maria Tanase. Si imi vine sa ma ridic de pe scaun si sa dansez. Inca nu stiu sa o sa fac, inca nu am fost la nicio nunta si nu am simtit plenar bucuria unui tambal sau a unei viori. Dar abia astept!

        Am fost un copac dezradacinat, de trecut, de popor, de istorie. Si totusi, m-am intors, mi-am regasit locul in istorie si in viata. 

        Renegarea radacinilor nu m-a facut mai desteapta decat inaintasii mei, ci mai neputincioasa, caci nu m-am folosit de puterea si frumusetea muzicii.